Noi 8: Eu, Bruno, Rafael, Cristina, Vlad, Daniel (mic, dar nervos!), Andreea, Ionuț, jebra, bere de casă și napolitane. Gata! Ba nu, schimbați scaunele ca să fim băieții pe partea asta și fetele pe partea cealaltă. ;)
Nu prea are sens ce spun, nu? Și dacă vă ofer o mălămălăm? Nici așa... Bun, renunț. Postarea asta e pentru prietenii noștri care ne-au găzduit preț de câteva zile în Cehia, într-o vacanță absolut necesară. Ce să vă spun despre Cehia...? Nisipul de acolo e delicios, cu condiția să îl mâncați cu lopățica. Poate să fie albastră sau roșie, nu cumva să luați una verde. De fapt, nu am să povestesc despre Cehia, am să vă las să o descoperiți singuri, în Gazeta de Maramureș imediat ce trimit articolul și apoi, de ce nu, cu propriile simțuri. Ce am eu de povestit e despre prietenii mei, care sunt ca un cântec pe care nu mă satur niciodată să îl ascult. Și sunt mândră foc când îi număr pe toți și îmi dau seama că nu îmi ajung degetele de la mâini. Ca să nu cad în sirop, vă mulțumesc dragii mei, cei mai sus menționați, a fost perfect. Un singur regret am, că nu l-am putut vedea pe viu pe cel mai tânăr membru al echipei noastre, dar contez pe voi că o să îmi trimiteți poze până la următoarea reuniune.
Am zis! Să se facă! J
