Sigur că nu aveam vreme de nimic altceva decât de stat cu nasul în cărți și cu degetele pe taste. Tocmai de aceea mi-am luat pruncul la o șezătoare româno-americană să facem mărțișoare. Doar nu era să ratez oportunitatea de a auzi și vorbi limba română, când mi-e atât de dor de casă. Eu am cusut trifoi pentru doamne, să ne aducă noroc. Pruncul meu a vrut și el un mărțișor când i-am explicat ce facem și de ce, iar când i l-am dat a spus să i-l leg la ghiozdan ca să-l poarte mereu.
La masa de lucru erau reprezentate România, SUA și El Salvador, pentru că frumusețea ne aduce împreună și pentru că deși grupul e intitulat Romania-American Families, oricine e binevenit să împartă bucuria și dragostea pentru românesc.
Am plecat de la șezătoare cu sufletul plin de recunoștință, pentru că limba română a sunat ca o mângâiere, cu accente care vorbeau despre zona de unde ne tragem rădăcinile sau despre dragostea de-a învăța graiul partenerului de viață.
Să aveți o primăvară frumoasă, femei din lumea toată!
