Of, Brazilie...

Nu îmi plac telenovelele. Sunt imbecile și îndeamnă la imbecilitate. Relația dintre clasele sociale în exotica Brazilie seamănă cu o telenovelă. Aceeași demagogie a discursului politic, aceeași superficialitate în a trata subiecte importante. Am renunțat de aproape o jumătate de an la televizor. Selectez știrile pe internet și mă scutesc de bombasticele buletine de știri, alarmiste și prost făcute. Păcat de Brazilia. Ce potențial! Dacă ar scăpa de corupție și ar putea rezolva lipsa de educație, Brazilia ar conduce lumea. În mai puțin de o lună sărbătorim un an de când ne-am cunoscut și între timp, m-am mai calmat și am exersat mult diplomația. Și deși nu am gustat nici cafea, nici ciocolată de producție locală care să mă dea peste cap (după cum insinuau reclamele), am găsit arome care au meritat să accept încă o zi și încă o zi într-un mediu ce îmi provoacă răbdarea cu o obrăznicie ieșită din comun. Ce a salvat întotdeauna situația a fost factorul uman, norocoasa de mine. Evident, în aproape un an, am iritat și eu niște spirite, de la vecinele care știu exact câte zile lipsim din oraș și au și sensibilitatea de a inventa un eveniment telenovelistic legat de orice călătorie de-a nostră, până la indivizii de care m-am lovit în timpul serviciului, eu încăpățânată în a obține un serviciu de drept al cetățeanului muncitor și ei hotărâți în a obține un beneficiu pe seama mea, sau măcar în a-mi încetini munca dintr-un spirit de competiție nefondat și stupid. Și așa ne trăim noi telenovela, eu și Brazilia, fiecare cu znaga ei. :)