Eu port în mine doruri neîmpărtășite. Mă sufoc uneori și nu știu de ce. Apoi iau condeiul să le-astâmpăr. Îmi e dor de locuri, dar mai ales de oameni. Și aș vrea să-mpart cu ei atâta soare! Să le dau muzică în dar, să auzim aceleași note și să le fredonăm purtând în minte același gând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu