Geometria semnelor cusute

Am început să cos cu mare sfială. Am testat ața să nu se ia culoarea, am spălat pânza, am călcat-o, am întors-o și am destors-o. Într-o bună zi mi-am luat inima în dinți și am început să măsor. O dată, de două, de zece ori. Nu glumesc. Măsori de zece ori și tai o dată. Numeri firele, scoți unul, scoți două și așa faci tivul drept. Credeam că avea să îmi ia o veșnicie să termin tivul cu pasul la cinci fire. În plus, ochii mei nu fac niciun compromis,  așa că am decis să cos numai la lumina soarelui care-mi bătea prin geam preț de două-trei ore pe zi. Am avansat ca un melc... soarele n-a fost mereu pe cer în zilele și orele mele libere. Următorul hop e broderia. Mă uit la model pe hârtie și abia aștept să îmi încerc puterile în geometria perfectă a semnelor cusute. Mă gândesc la zecile de mii de împunsături de ac și nu am cum să nu compar ia cu o pictură de o perfectă simetrie. Câtă măiestrie! Și câtă înțelepciune în spiritul celor ce știut să îmbine semnele ce ne ocrotesc, ne-aduc noroc și ne conferă un loc în vârtejul culturilor. 

Când mă lovește dorul, mă așez pe-o bancă, ori pe o pătură întinsă leneș la umbră în plină zi de iunie și-mi imaginez că fiecare împunsătură de ac e un pas spre casă. Mai privesc și cerul prin găurelele tivului, zmeura, iarba și pământul ce le crește, păsările și apa și mă las copleșită de mesajele scrise cu acul pe pânză ce-au răzbit prin istorie să ne vorbească despre răbdare, muncă, angajament și perfecțiune, căci geometria iei nu permite nimic mai puțin de-atât. 

Ia

Ia e o poveste de dragoste.
A început când am cusut prima buburuză pe etamină și am mers să i-o arat mamei.
Tot mama mă îmbrăca la serbări cu costumul național ce fusese al ei. De la ea aveam bluza și șorțul, bunica mi-a dat fusta și baticul, iar străbunica un cojocel din zona Arieșului de Pădure. Îi spuneam mamei, în timp ce coseam buburuze pe bucăți pătrate de etamină pe care ea le punea apoi pe mobilă, sub bibelouri, că în ziua când voi avea o casă a mea, pe jos vom păși pe cergile pe care mi le-a făcut bunica de zestre, iar ștergarele țesute la război de patru generații (Carolina - străbunica , Maria - bunica , mama și eu) o să ne usuce pielea  după ce ne vom fi spălat obrazul de dimineață cu apă rece. Cergile și ștergarele mă așteaptă încă în casa părinților mei, mama le-a ținut cu sfințenie.
Acum aproape trei ani, în cea mai frumoasă librărie în care am pășit eu vreodată, în Porto, mi-au căzut ochii pe un titlu: „A blusa romena”. Mi-a tresărit inima. Nu mai purtasem o ie de când îmi rămăsese mică cea pe care o moștenisem de la mama.
A mai trecut o bună bucată de timp până am descoperit La Blouse Roumaine pe Facebook și apoi blogul incredibilei Ioana Corduneanu, Semne Cusute.
Nu mi-am putut înfrâna bucuria când am citit prima dată despre inițiativa de a îmbrăca planeta îi ie.
Da! Există ceva ce unește toate colțurile țării! E ia!
Iar azi, la mai puțin de 48 de ore până la prima sărbătoare a iei, trebuie să reformulez ce am spus mai sus: Da! Există ceva care unește toate colțurile lumii! E ia!

N-am putut ajunge în țară deși mi-aș fi dorit să fiu alături de Ileana Horoba-Danci, să trudesc cu ea la organizarea sărbătorii iei în Baia Mare. Am însă încredere în sufletul ei de zână bună care de ani de zile se luptă să apere valorile culturale ale românilor de pretutindeni, cultivând gustul pentru frumos, tradiție și autentic. Am încredere și în oamenii care au răspuns inițiativei ei și vor participa la parada iei.

Am un nod în gât când scriu ce scriu aici.
Contra-cronometru, am reușit să îmi încropesc o ie, așa cum m-am priceput, cu fir roșu, pe bumbac alb.
O s-o îmbrac pe 24 iunie. Ca pe un scut împotriva falselor valori.
O să o port cu aceeași mândrie cu care campionii noștri îmbracă drapelul pe podiumul cel mai înalt al competițiilor sportive.  Nu pentru că aș fi trudit la fel de mult ca ei sau pentru că rezultatul ar fi excepțional, ci pentru că fiecare împunsătură de ac a fost ca un pas spre casă.
O s-o îmbrac pe 24 iunie. Pentru că ea, IA, e un simbol al dragostei de țară ce o port cu mine peste tot prin lume.

Adriana