Bride and Prejudice

I love weddings. More precisely, other people's weddings. I love to see the glittering eyelids of the bride, the uncomfortable, but fabulous shoes, the very tight and then very wide dress, the fake, but artistically polished nails. It is very beautiful... on other women. And I am not being ironic. These are just thoughts of the last days, fueled by a lot o prejudice that points against women who decide not go through this magical and potentially tiring ritual. Some say that is the most intense day in a woman's life. Couldn't tell from my own experience if it is true or not, but I had countless intense moments during the past three years that had nothing to do with fluffy, white dresses, priests that smell funny or cakes with fireworks. Again, I am not mocking the happening in itself, nor the wish of people getting united for a lifetime through this kind of ritual, I loved to see most of my friends getting married and regretted I could join the party of only few, but I refuse to see marriage as a must, as "the thing" that makes one a Woman. Passion and lust, friendship and trust, commitment and respect need no papers. Two people that decide to share a life together need no permission from a priest or an official that states that "from now on you are one.". Papers and blessings are an option for the ones that want it like that, but never ever shall they be a MUST. Women are not whores because they have sex and give birth to children without being married, the same way that children born outside a marriage are not bastards. And while some will fight back with a prejudice-fueled reason, I must show off saying that my life partner is more husband than any paper could make him, while my child is happy and healthy without having had to go through a cold bath in a church. These being said, I am looking forward to go to as many wedding ceremonies as possible, without the promise of inviting anybody to one of my own.

Unite to end Violence against Women

Regina partidului

Regina era șefa aripii de nord a partidului. Proastă cum era, nu putea gândi de una singură așa că învățase pe de rost fiecare slogan. Când nu avea replică, adică de fiecare dată când avea un om inteligent în față, slobozea pe gura-i strâmbă câte-un slogan. Apoi că se potrivea ori ba cu subiectul, conta mai puțin. Nu aveau ce-i face, ea era nevasta directorului. Directorul era un om inteligent, ceea ce făcea și mai de neînțeles alegerea făcută când veni vorba să își ia nevastă. Ce știm noi? Poate o fi fost frumoasă Regina în tinerețe... Acum era urâtă și frustrată. Pizmuia orice femeie mai tânără, mai inteligentă și mai slabă decât ea. Adică majoritatea. Sediul din nord al partidului era însă regatul ei, al lor, căci el, deși inteligent, se lăsase otrăvit cu timpul. Avea mai multă sensibilitate decât ea, care mamă fiind te așteptai să fie nițel mai inimoasă, dar nu puteai duce multe la bun sfârșit nici cu el. Trebuia să acționeze după regulile partidului, deseori absurde, chiar dacă logica lui îi spunea altceva. Și supunerea asta era bazată pe viciu. Directorul era alcoolic. Regina însăși fu cea care-l dădu în vileag. La o ședință nocturnă obligatorie, unde un tânăr angajat al partidului era judecat pentru că petrecuse cu niște aspiranți, Regina scăpă, calculat, porumbelul: Haide, mărturisește! Nu ți se va întâmpla nimic, nu căutăm senzaționalul, trebuie doar să recunoști. Se întâmplă, însuși Directorul a fost aproape exclus din rândurile partidului pentru o beție zdravănă în timpul unei ședințe de lucru peste hotare. Directorul se înnegură și o biciui cu o privire încinsă, dar nu zise nimic pe moment. Se certaseră probabil, iar ea, răzbunătoare, luase decizia de a-l umili în public. Un public restrâns, dar o victorie e o victorie. Priceput. Ea îi îndura viciul care când se manifesta nu ținea cont de zăvoare, iar el îi tolera incompetența. Echitabil. Și ca să fie chit, căci nu putea să uite privirile celor din ședință, el le mărturisi mai târziu acelorași membri de partid, fără ca Regina să fie de față, că ea e incapabilă să învețe limbi străine: După o jumătate de an de învățat lozinci în limba engleză, Regina credea că stăpânește limba. Ieși pe hol și se arătă interesată de o polemică dintre doi membri. La un moment dat, unul din ei, scuipând în timp ce vorbea se întoarse spre ea și o întrebă: What is you opinion on this subject, madam? (Care este părerea dvs. despre acest subiect, doamnă?) Regina, încrezătoare foc în propriile competențe lingvistice, răspunse fără ezitare: The party rules is the best! (Regulile partidului este cele mai bune!)
Va urma...

www.plantamfaptebune.ro

Vă invit la împădurirea României. :) Citiți mai jos cum puteți ajuta. Textul este un copy-paste de pe site-ul:

http://plantamfaptebune.ro/padurea-social-media/

Padurea Social Media

“Plantam fapte bune in Romania!” lanseaza un nou concept de implicare sociala adresata celor activi in social media (bloguri, forumuri, facebook, twitter).

Cum ajungi in padurea social media? Simplu. Sustine miscarea nationala de impadurire!

Esti blogger? Scrie un articol pe blogul tau despre “Plantam fapte bune in Romania!” iar noi vom boteza cu numele si adresa blogului tau un arbore plantat in padurea social media.

Esti activ pe forumuri? Deschide un topic de discutie in care lansezi provocarea tuturor celor interesati de a propune modalitati prin care aceasta initiativa ar putea fi dezvoltata. Apoi anunta-ne aici iar noi vom boteza un copacel din padurea noastra cu numele tau.

Esti fan al paginii de facebook PFB? Posteaza un mesaj de sustinere pe wall-ul tau, iar noi iti vom multumi pentru aceasta fapta buna si vom denumi un copacel cu numele tau.

Ne urmaresti pe Twitter? Pune un post de sustinere al miscarii nationale de impadurire. Nu uita sa ne anunti despre fapta ta buna printr-un tag.

Cum ajungi sigur in Padurea Social Media? Dupa ce ne sustii prin una din metodele amintite, te rugam anunta-ne aici pentru a avea evidenta tuturor copaceilor de botezat din Padurea Social Media. Vom actualiza periodic aici lista cu cei care ne sustin si au cate un copacel in padurea faptelor bune.

Si pentru ca am vorbit despre Padurea Social Media PFB, iti putem spune ca ea va creste in apropierea localitatii Armasesti, judetul Ialomita. Mai jos puteti vedea amplasarea acesteia pe harta Google Earth.

Vizualizare hartă mărită

Ti si daca iti doresti sa ne sustii cat mai tare, pune-ti si un badge PFB pe poza ta de profil si vei avea un copacel de seama in padurea noastra.

Iti multumim pentru implicarea in miscarea nationala de impadurire “Plantam fapte bune in Romania!” si te asteptam la plantarile din datele de 22 octombrie, 29 octombrie, 5 noiembrie si 12 noiembrie 2011. Acestea sunt:

1. judetul Arges: Tigveni (1,5 ha)
2. judetul Ialomita: Armasesti (6 ha) si Perieti (1 ha)
3. judetul Mures: Taureni (12 ha)
4. judetul Vaslui: Padureni (8 ha)
5. judetul Timis: Dudestii vechi (7 ha) si Livezile (2 ha)
6. judetul Satu Mare: Ardud (7 ha)

In celelalte judete din tara vom deschide plantarile in primvara lui 2012.

Protest fără logică

Știm să ieșim bezmetici în stradă, știm să scandăm lozinci anti-orice, știm chiar să aruncăm bolovani sănătoși în vitrine. Dar nu știm să protestăm. Lipsește logica. Nu pricep de ce trebuie să ardă un magazin când poliția împușcă un tânăr în cap. Paguba proprietarului nu va rezolva nimic, iar adevărații responsabili vor fi dispărut pe când fumul se va fi risipit din fața ochilor protestatarilor. Universitățile produc mai mulți intelectuali și mai puțini meseriași decât are economia nevoie. Nu protestăm. Crește numărul șomerilor. Protestăm la urechea vecinului. Șeful e un nemernic, plătește puțin și vrea să stăm ore suplimentare. Protestul nostru se rezumă la o bârfă cu colegii. Avem toate uneltele media necesare, avem motive și avem timp, dar nu avem nici tactică, nici logică, nici scop precis.