Regina partidului

Regina era șefa aripii de nord a partidului. Proastă cum era, nu putea gândi de una singură așa că învățase pe de rost fiecare slogan. Când nu avea replică, adică de fiecare dată când avea un om inteligent în față, slobozea pe gura-i strâmbă câte-un slogan. Apoi că se potrivea ori ba cu subiectul, conta mai puțin. Nu aveau ce-i face, ea era nevasta directorului. Directorul era un om inteligent, ceea ce făcea și mai de neînțeles alegerea făcută când veni vorba să își ia nevastă. Ce știm noi? Poate o fi fost frumoasă Regina în tinerețe... Acum era urâtă și frustrată. Pizmuia orice femeie mai tânără, mai inteligentă și mai slabă decât ea. Adică majoritatea. Sediul din nord al partidului era însă regatul ei, al lor, căci el, deși inteligent, se lăsase otrăvit cu timpul. Avea mai multă sensibilitate decât ea, care mamă fiind te așteptai să fie nițel mai inimoasă, dar nu puteai duce multe la bun sfârșit nici cu el. Trebuia să acționeze după regulile partidului, deseori absurde, chiar dacă logica lui îi spunea altceva. Și supunerea asta era bazată pe viciu. Directorul era alcoolic. Regina însăși fu cea care-l dădu în vileag. La o ședință nocturnă obligatorie, unde un tânăr angajat al partidului era judecat pentru că petrecuse cu niște aspiranți, Regina scăpă, calculat, porumbelul: Haide, mărturisește! Nu ți se va întâmpla nimic, nu căutăm senzaționalul, trebuie doar să recunoști. Se întâmplă, însuși Directorul a fost aproape exclus din rândurile partidului pentru o beție zdravănă în timpul unei ședințe de lucru peste hotare. Directorul se înnegură și o biciui cu o privire încinsă, dar nu zise nimic pe moment. Se certaseră probabil, iar ea, răzbunătoare, luase decizia de a-l umili în public. Un public restrâns, dar o victorie e o victorie. Priceput. Ea îi îndura viciul care când se manifesta nu ținea cont de zăvoare, iar el îi tolera incompetența. Echitabil. Și ca să fie chit, căci nu putea să uite privirile celor din ședință, el le mărturisi mai târziu acelorași membri de partid, fără ca Regina să fie de față, că ea e incapabilă să învețe limbi străine: După o jumătate de an de învățat lozinci în limba engleză, Regina credea că stăpânește limba. Ieși pe hol și se arătă interesată de o polemică dintre doi membri. La un moment dat, unul din ei, scuipând în timp ce vorbea se întoarse spre ea și o întrebă: What is you opinion on this subject, madam? (Care este părerea dvs. despre acest subiect, doamnă?) Regina, încrezătoare foc în propriile competențe lingvistice, răspunse fără ezitare: The party rules is the best! (Regulile partidului este cele mai bune!)
Va urma...